Ce-au ajuns protocroniștii?

Anti-protocroniştii, ne reaminteşte Tismăneanu sunt N. Manolescu, E. Simion, Z. Ornea, Gh. Grigurcu, Al Ştefănescu, care s-au opus acestei ofensive neostaliniste, fiind acuzaţi de „cosmopolitism” şi „xenofilie”. El face trimitere la un serial al lui Artur Silvistri din “Luceafărul”, în care “lovinescianismul era blamat ca antinaţional, iar fiica lui E. Lovinescu, distinsa intelectuală Monica Lovinescu, devenea ţinta unor infame atacuri propagandistice, dar şi a unor brutale atacuri fizice.” Artur Silvestri o fi făcut ce zice Tismăneanu (care nu dă însă nici-un citat în sprijinul afirmaţiei sale), dar nu poţi genera afirmaţia şi asupra lui Edgar Papu, Ilie Bădescu, Paul Anghel, Pompiliu Marcea (mort în condiţii suspecte) care nu au făcut nicio aluzie antisemită, cel puţin din cercetarea efectuată de noi. “Mulţi dintre corifeii protocronismului sunt astăzi activi în jurnalism, ştiinţe sociale, în politică, ba chiar şi în zona afacerilor. Nu mai vorbesc de tracomanii de ieri şi de azi.” 


Corect. Unii au ajuns chiar senatori: C.V. Tudor, Mihai Ungheanu, Adrian Păunescu. Doar  Ilie Bădescu, la Revoluţie asistent, ca şi Nicolae Manolescu, a devenit profesor universitar şi directorul Institutului de sociologie al Academiei. Ceilalți n-au primit nimic, cel mult au dat ortul popii ! Acum, singurul în viață e Ilie Bădescu, care nu reușește să pătrundă în academie, alături de , nu-i așa?, adevărații academicieni...