DEDICAŢIE

Febus, fecior a lui Zevs şi-al Latonei, orice-oi începe

Sau voi sfârşi, eu al tău nume nici când n'o să-1 uit.

 Pururi şi la 'nceput, la mijloc și la fine, pe tine

Te-oi slăvi. Ci s'asculţi ruga mea, dându-mi noroc.

Febus, stăpâne, când maica-ţi, divina Latonă, îţi dete

Viaţa, de-un fraged finic mâinile ei sprijinind

 Lângă rotundul bazin, întreceai pe toţi zeii'n frumseţe.

Insula Delos se-umplu toată de jur împrejur

 De-ambroziene miresme, surâse imensul pământ şi

Marea căruntă săltă până în nrundul adânc.[1]

---

[1] THEOGNIS, in Bezdechi, St., Antologia liricilor greci, Cluj, Editura de arte grafice „Viata”, 1927, p.