Spune-mi pe nume,
Ai strigat nesătulă
De atâta apă care curgea pe râu,
În timp ce eu număram
Câte piruiete închină perfecțiunii
O balerină într-o singură clipă.
Ți-am uitat numele,
(Dacă vreodată chiar l-am știut),
Erau tu, eram eu,
Eram noi,
Ca norul care e apă și cer,
Fulg de nea și clăbuc
De infinite treziri.
Lasă-mă să-ți murmur cântecul vechi
Despre Maria Neștiutoarea
Florilor ce-nfloresc
Vântul când nu bate.
Cu gândul la ce va să fie
Curg râuri de flori de cireș.
Mai bine spune-mi, iubito,
Ce i se-întâmplă
Prințului timid în noaptea logodnei,
Cât din ce-a visat
Devine coroană regală
Și unde se va duce pasărea timp
Când îmi vei săruta
Fruntea.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu