Pagini

sâmbătă, 25 februarie 2012

Despre laudele reciproce

Dialoguri unde fiecare se întrece să-1 aprobe şi să-1 laude pe celălalt s-au mai văzut; ele seamănă cu acea şmecherie publicitară de care fac uz unele localuri din New-Orleans, unde, din stradă ţi se permite să observi zece femei splendide executând în ritmul unei bune muzici (jazzul s-a născut doar acolo !) un streap-iease simultan. După ce ai cumpărat biletul de intrare, vezi însă că pe scenă se află o singură persoană multiplicată în zece oglinzi savant dispuse pentru a crea iluzia diversităţii. Cam aşa sînt „cozeriile" şi la noi. Şi mai e ceva : cozeria (adică, pe bună românească maioresciană „convorbirile") nu înseamnă verbiaj alan­dala, discuţie de dragul discuţiei, exhibiţionism retoric. E nevoie şi aici de ceea ce se numeşte în limbaj inter­naţional de un „moderator", sau în cel teatral, de un „raisonneur", de un spirit superior adică, cumpănit, echi­librat, care să ştie atenua asperităţile şi să tragă conclu­ziile sănătoase ale dezbaterii.”


Mircea Zaciu

Niciun comentariu: