Heracleides din Pont ne spune 15 că Pitagora povestea despre sine că odinioară a fost întrupat în Aithalides şi era socotit ca fiul lui Hermes ; acesta i-a adus la cunoştinţă că poate cere orice dar va voi, afară de nemurire. El îi ceru să păstreze, în viaţă şi în moarte, amintirea celor ce i s-au întîmplat.
De aceea, cît era în viaţă putea să-şi amintească orice şi după ce a murit şi-a păstrat aceeaşi ţinere de minte. După aceea, în cursul timpului, sufletul lui a trecut în Euphorbos16 şi a fost rănit de Menelaos.
Şi Euphorbos spunea că fusese altădată Aithalides şi că obţinuse acest dar de la Hermes; apoi povesteşte rătăcirile sufletului lui prin diverse corpuri, în cîte plante şi animale a intrat şi tot ce-a suferit în Hades şi toate cîte au de îndurat acolo celelalte suflete 17. [5]
Cînd Euphorbos muri, sufletul său se încarna în Hermotimos 18 şi acesta, dorind să dovedească veracitatea celor spuse, se duse la templul lui Apollo de la Branchidai19, unde identifică scutul pe care Menelaos, în călătoria lui de întoarcere acasă, îl dedicase lui Apollo, spunea el; scutul era acum aşa de putrezit, încît nu mai rămăsese decît persoanajul de fildeş care-1 acoperea.
După ce Hermotimos muri, sufletul lui deveni Pyrrhos, pescar din Delos, care-şi amintea şi el de toate, cum a fost mai întîi Aithalides, pe urmă Euphorbos, pe urmă Hermotimos şi pe urmă Pyrrhos. După moartea lui Pyrrhos, el deveni Pitagora, care-şi amintea toate faptele menţionate 20.
De aceea, cît era în viaţă putea să-şi amintească orice şi după ce a murit şi-a păstrat aceeaşi ţinere de minte. După aceea, în cursul timpului, sufletul lui a trecut în Euphorbos16 şi a fost rănit de Menelaos.
Şi Euphorbos spunea că fusese altădată Aithalides şi că obţinuse acest dar de la Hermes; apoi povesteşte rătăcirile sufletului lui prin diverse corpuri, în cîte plante şi animale a intrat şi tot ce-a suferit în Hades şi toate cîte au de îndurat acolo celelalte suflete 17. [5]
Cînd Euphorbos muri, sufletul său se încarna în Hermotimos 18 şi acesta, dorind să dovedească veracitatea celor spuse, se duse la templul lui Apollo de la Branchidai19, unde identifică scutul pe care Menelaos, în călătoria lui de întoarcere acasă, îl dedicase lui Apollo, spunea el; scutul era acum aşa de putrezit, încît nu mai rămăsese decît persoanajul de fildeş care-1 acoperea.
După ce Hermotimos muri, sufletul lui deveni Pyrrhos, pescar din Delos, care-şi amintea şi el de toate, cum a fost mai întîi Aithalides, pe urmă Euphorbos, pe urmă Hermotimos şi pe urmă Pyrrhos. După moartea lui Pyrrhos, el deveni Pitagora, care-şi amintea toate faptele menţionate 20.
[6] Sînt unii care insistă, în mod lipsit de seriozitate, că Pitagora n-a lăsat scrieri de nici un fel21.
În orice caz, Heraclit fizicianul, aproape strigă şi spuse : „Pitagora, fiul lui Mnesarchos, s-a ocupat de cercetarea naturii22 mai mult ca toţi ceilalţi oameni şi, făcînd din aceste scrieri o compilaţie, şi-a făurit el singur o înţelepciune proprie, consistînd în erudiţie goală şi înşelătoare 23".
Ceea ce a prilejuit această observaţie au fost cuvintele introductive din tratatul lui Pitagora Despre natură, anume : „Jur pe aerul pe care-1 respir, pe apa pe care-o beau, că nu voi suferi niciodată o critică cu privire la acest tratat" 2.
De fapt, Pitagora a scris trei cărţi : Despre educaţie, Despre politică şi Despre natură. [7] Cartea care trece însă ca opera lui Pitagora era a lui Lysis din Tarent 25, un pitagorician care a fugit la Theba şi a fost profesorul lui Epaminonda 26.
Heracleides, fiul lui Sarapion27, în al său Rezumat[1] al Operei lui Sotion, spune că Pitagora a scris şi un poem Despre univers şi, un al doilea, Poemul sacru, care începe aşa :
În orice caz, Heraclit fizicianul, aproape strigă şi spuse : „Pitagora, fiul lui Mnesarchos, s-a ocupat de cercetarea naturii22 mai mult ca toţi ceilalţi oameni şi, făcînd din aceste scrieri o compilaţie, şi-a făurit el singur o înţelepciune proprie, consistînd în erudiţie goală şi înşelătoare 23".
Ceea ce a prilejuit această observaţie au fost cuvintele introductive din tratatul lui Pitagora Despre natură, anume : „Jur pe aerul pe care-1 respir, pe apa pe care-o beau, că nu voi suferi niciodată o critică cu privire la acest tratat" 2.
De fapt, Pitagora a scris trei cărţi : Despre educaţie, Despre politică şi Despre natură. [7] Cartea care trece însă ca opera lui Pitagora era a lui Lysis din Tarent 25, un pitagorician care a fugit la Theba şi a fost profesorul lui Epaminonda 26.
Heracleides, fiul lui Sarapion27, în al său Rezumat[1] al Operei lui Sotion, spune că Pitagora a scris şi un poem Despre univers şi, un al doilea, Poemul sacru, care începe aşa :
,,Tineri, în linişte mare cuvîntu-mi întreg ascultaţi-l".
[1] Diogenes Laertios, Despre vieţile şi doctrinele filozofilor. Traducere din limba greacă de C. I. Balmuş, Bucureşti, Editura Academiei, 1963, p.396.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu