Pagini

luni, 27 februarie 2012

Excursie în cer


Ce închinare am tras
Pe acoperișul lumii, iubito,
Ședeam cu picioarele înfipte în zăpadă
Și priveam cerul împodobit
Cu ochii eternității
(Ca un tablou de Țuculescu
În care nu tu privești,
Doar te lași fulgerat).

Luna, ca secera în mijlocul verii,
Curățată de rugina timpului,
Îmi râdea cum face copilul
Când dă cu năsucul
În sânul de măr domnesc
Al sfintei mame.

Nu-mi era teamă de prăbușire,
Îngerii Domnului
Erau la două clipite,
Nu-mi trecea prin cap
Să pun la încercare
Promisiunea de-a mă cățăra de văzduh.

Aveam loc din belșug
Chiar și în acel vârf de lance
Să îngenunchez
Și să înalț chiote de slavă.

Ceea ce am făcut de îndată
Și cerul s-a deschis.

Îngerii cântau
În nesfârșite
Catedrale de zori,
Eu îi îngânam
Și  n-am mai deslușit cine
Începe și cine respiră.

Dirijorul era bun
Ca o mamă. 

Niciun comentariu: