Pagini

miercuri, 29 februarie 2012

Început de primăviață

Nu, nu mă striga,
Nu sparge aerul,
Nu tulbura voia cerului.

Știu unde ești,
De ce ai plecat:
Îmi spun stelele în miezul nopții,
Soarele când răsare,
Seara când se furișează
În tristeți iertătoare.

Nu mă striga.
(Eu știu că nu mă chemi:
Numai păsările își schimbă glasul
Și penele ca să fie fericite,
În timp ce muntele se întâlnește
Cu marea
Și se sărută la nesfârșit).
Glasul tău nu e început de luptă
Nici semnal de oprire.
Timpul se împlinește în cerc.

Nici nu ai putea să mă strigi.
Nici nu aș putea să te strig.

Nimeni nu-și spune numele
Când spiritul e pătruns
În celălalt.
Doar cântă uneori
Ca adâncul apei
Care a eliberat spiritul:
Pui, pui, pui!

Cloșca și puii cerului
Se întâlnesc cu robii Domnului.

Niciun comentariu: