Pagini

marți, 21 februarie 2012

Oralitatea folclorului

Folcloristul Adrian Fochi consideră că printre celelalte trăsături ale folclorului, oralitatea trebuie să aibă un loc primordial, întrucât aceasta defineşte un mod propriu de existenţă şi manifestare, cu consecinţe în însăşi structura estetică.
Oralitatea nu este o trăsătură exclusivă a folclorului românesc. Toate popoarele s-au manifestat la început oral şi numai apoi a apărut scrisul. Prima operă scrisă pe care o cunoaştem aparţine sumerienilor, Epopeea lui Ghilgameş. Ecouri ale acestei epoci se găsesc în mai toate epopeele europene de mai târziu. Din cultura scrisă egipteană s-au păstrat două basme, datate cu două mii de ani înainte de Hristos.
La popoarele indo-europene, din care facem parte şi noi, prin strămoşii noştri,  cultura scrisă s-a dezvoltat mai târziu:”limbile indo-europene aveau interdicţii religioase în privinţa scrierii, pe care o considerau tabu”. Herodot consemnează faptul că neamul agatârşilor îşi cânta legile. Iuliu Cezar ne spune că tinerii dgali nu aveau voie să înveţe scrierea, întrucât scrisul toceşte memoria şi îi împiedică să reţină istoria în gând. Poemele homerice, înainte de a fi culese şi publicate pe cicluri, s-au realizat şi slefuit pe cale orală.
Dacii au avut, se pare, interdicţie în privinţa scrisului, aşa putându-se explica absenţa acestuia, în ciuda existenţei altor semne vechi de civilizaţie.
Nici mai aproape de zilele noastre caracterul oral nu este specific exclusiv folclorului: muzica - populară sau cultă- tot oral se transmite, chiar dacă există posibilităţi moderne de multiplicare a partiturilor, nimeni nu s-ar putea bucura de ea doar citind-o.
            Oralitatea folclorului este asigurată de indivizii cu memorie deosebită, singurii capabili să reţină ce au văzut şi ce au auzit şi să reproducă întocmai şi la cerere. Şi asemenea oameni există şi au existat. Se ştie că în comuna Ticvaniu Mare, de lângă Oraviţa, exista, de pildă, în secolul trecut, un cântăreţ de balade şi improvizator capabil să reproducă 14 balade numai despre Novac. Această capacitate de memorare este specifică tinereţii şi anilor de copilărie, motiv pentru care trebuie exploatată la vreme.

Niciun comentariu: