Pagini

miercuri, 28 august 2013

De la Psalmul 23


Ce fericire simt
Că sunt oaie
(şi la fel de aş fi ţap sau berbec),
Important este Păstorul,
Care se îngrijeşte
De hrană specială.

Dar nu doar de hrană este vorba
Şi nici de locurile ce le văd,
Mă sfătuieşte ca un tată bun
Şi îmi arată drumul clar
Al zilei şi al nopţii.

Mai presus de toţi
Zei adevăraţi sau închipuiţi,
Sfinţi sau cititori în semne,
El are o soluţie
Şi de ajung prin valea umbrei morţii.

Nici moartea nu e moarte lângă el,
Ci doar o spaimă,
Film la un cinema cu role şterse.

M-a certat uneori,
Dar toiagul şi nuiaua lui erau
Îndreptar,
O mângâiere de mamă.

Eram supărat odată
Şi negru ca funinginea
Din pricina duşmanilor mei
Care cleveteau şi mi-au întins curse.

Când m-am uitat mai atent,
Domnul îmi aranjase un banchet
Chiar în faţa lor,
Să se vadă limpede
Cine mă iubeşte.


marți, 27 august 2013

Nedumeriri tardive


Iar plouă cu iubiri prin oraş,
Frunzele au ieşit la plimbare,
Noaptea se ia la ceartă cu ziua
Şi nu vom şti care întrece pe care.

Dar nici calul scăpat din căpăstru
Nu mănâncă tot timpul jăratec,
Ah, ochii aceia curaţi ai iubitei
Care-au făcut din piatră zănatec.

Aş mai plânge odată pe umăr
Doar ca să simt mângâiere,
Cum doreşte pământul deşertului
Să se întoarcă la fostele ere.

Şi iar mă aplec peste tine ca luna
Care survolează timidă pădurea.
Răspunde-mi, iubito, prin semne,
De ce despărţirea părea piază rea

Şi de ce au secat apele în fântâni,
Cum dispare iubirea din lege,
Şi care era izvorul tristeţei
Încât Hamlet nu mai e rege.



Aproape furtună


Cad stropii pe acoperiş
Cum nucile în iarbă-şi cată loc,
Mai vino iarăşi pe furiş,
Jarul n-apare fără foc.

Vei fi scânteia care joacă
Spre cer cât ochii vor cuprinde
Cearşaful de sub mine-i leoarcă
L-aş dărui, dar un l-aş vinde.

Ţi-ar sta mai bine la fereastră
Visând la vremi cu soare veşnic
Şi regretând că nu eşti castă,
Când eu rânjesc, cocoş netrebnic.

Iubito, stai şi-ascultă ploaia,
Nu-i vremea încă de oftat,
Nu mai citi, dă iute foia,
Câştigă-ţi locul de pe pat.

Întinde-ţi calm cămaşa albă,
S-a terminat cătarea vană,
La gât îţi voi depune-o salbă
Şi m-oi griji să nu-ţi fac rană

Când ploaia va pătrunde-n casă
Spărgând pereţi şi nepăsare.
Nu vei afla ce urme lasă,
Timpul nedevenit uitare.







luni, 26 august 2013

Sugestii fără metafore


Nu stăruiţi, fiilor,
Asupra înălţării,
Ochiul nu vede mai presus de nori
Iar norii arată adevăruri
De-o clipă,
Durabile ca satisfacţia
După o masă bună.

Norii sunt iată-l, nu e,
Fiindcă doar El este.

Eu nu-l mai caut
În semne şi minuni,
Doar îl aştept.

Dorm liniştit.
Am aflat
Că se vor trezi şi morţii
Iar el va lumina din nou
Precum spintecă fulgerul
Văzduhul
Recompunând universul.

Aleluia,
Vino, Domnul meu,
Tocmai fac ordine,

Iar casa mea te aşteaptă.

Insomnii sub fulgere


Chiar mă gândeam, Creola,
(Nu ştiu dacă aveam un fir precis),
Dacă îţi aminteşti vreodată ora
Când o-ntâlnire s-a schimbat în vis.

Ce-i visul dacă nu sunt stele-n cer
Şi nici spre ziuă nu apare Luna.
Tu te-ai ascuns ca frica în ungher
Când vechi profeţi reamintesc furtuna.

Şi chiar a fost o mare vijile
Când am simţit din depărtare paşii,
Venei zburând, cu sâni rotunzi sub iie,
Iar eu abia suflând număram aşii.

În depărtării s-a auzit un tunet,
Aproape, chiar sub noi, mişca ecoul,
Te-ai răsucit în pas de menuet.
Nu mai ştiam de-s mort ori vine noul.


Majestatea mea


Călătorul mort ieri
Astăzi suferă de neclinintire:
Soarele a alungat norii,
Pământul râde precum pruncii
Sătui.

Imi vine să glumesc.
Sub săgeţi
Încărcate cu binecuvântări,
Din multe şi bogate zile
Tata mi-a împletit o coroană.

Ce cărare spre cer
A deschis fiul
Din cuvintele batjocoritoare
Săpate pe un lemn noduros.

Rege de iudei,
Rege de neamuri,
Rege de păgâni.


Regele meu.

sâmbătă, 24 august 2013

Tablou cu infinite culori


Aha, a mai apucat să spună
Veveriţa,
Sărind din vârful unui brad.

Cu gând de sinucidere se aruncase,
Dar tocmai trecea pe apă
Un nufăr
(Sau poate umbra lui creştea
Ca aluatul:
Prea încet pentru o gură flămândă).

Nici-un ah nu a mai apucat
Să scoată pufoasa
Şi s-a prins de prima creangă ieşită în cale.

Ochii uitaseră să se sperie,
Luceau jucăuş ca o ploaie
De stele căzătoare.

De atunci,
Stau prins între cer
Şi pământ,
Mă leagăn ca unu
Îmtre zero
Şi plus infinit.

Dau cu tifla infernului
Si admir
Culoarea curcubeului.

Eu lui
Dărui

Saltul meu printre neputinţe.

De dor de noapte liniştită



Te-am văzut în oglinda Lunii,
Erai ca un ghiocel desfrunzit
Şi proaspăt logodit cu lumina,
Doar zâmbetul te transformase-n fiinţă.

Semănai cu Ileana din poveşti,
Albă ca sufletul unui copil,
Păcatele nu trecuseră pe uliţa ta
Şi luminai.

Vino, mi-ai zis,
Şi-abia ţi-am deslujit glasul.
Era ca un cântec de sirenă neucigătoare.

Şi urc pe razele timpului

Ca o cărăruie a nemuririi.

sâmbătă, 17 august 2013

Mirare



Cum aluneca genele spre tristeţe
După un psalm înălţător,
Aşa se uimeste gandul meu
În faţa stelelelor sclipitoare.

Şi ce abur îmbătător
Zboară din dealuri după ploaie,
De parcă toţi locuitorii
Pământului
Ar ridica altare
Şi ar aduce jertfe întâii miei.

Am văzut o bătrână căutând bănuţi
Într-o basma veche
Şi, dăruindu-i,
I-am invidiat sinceritaea.
Ii străluceau ochii de credinţă.
Prin geamul murdar
Pătrundea lumina albă
Ca lâna lui Ghedeon.

Lână spălată

În anii aşteptării.

Mirare




Cum aluneca genele spre tristeţe
După un psalm înălţător,
Aşa se uimeşte gândul meu
În faţa stelelelor sclipitoare.

Şi ce abur îmbătător
Se ridică din dealuri după ploaie,
De parcă toţi locuitorii
Pământului
Ar ridica altare
Şi ar aduce jertfe întâii miei.

Am văzut o bătrână căutând bănuţi
Într-o basma veche
Şi, dăruindu-i,
I-am invidiat sinceritatea.

Ii străluceau ochii de credinţă.
Prin geamul murdar
Pătrundea lumina albă
Ca lâna lui Ghedeon.

Lână spălată

În anii aşteptării.

Pastorală


Ce bine-i fără ghete în picioare
Când fiicele pământului
Gâdilă tălpile,
Iar nepoţii se strecoară printre degete
Cum miei desluşesc
Laptele mamei
Fără să mai deschidă ochii
Sau să-şi ascută mirosul.

Se aud câini în depărtare,
Câini paşnici
Nevestiori de rele.
Dinţii li s-au tocit înainte de a învăţa
Muşcătura şarpelui.

Luna creşte alene
Ca pântecul femeii
Învăţată cu născutul
Ca moara cu spart boabele porumbului.

Bate un vânt de nemişcare printre
Salcâmi,
Îngerii Domnului trec printre
Aripile
Albinelor.



duminică, 4 august 2013

Cât de departe


Cât de departe poţi fi
Dacă văd stelele
Iar până la ziuă
Le urmăresc drumul
Presărat cu negre nostalgii.

Şi de ce nu te aud,
Dacă spărtura pe care
O spintecă tocmai acum
Un aeroplan
Sub cerul cenuşiu
Îmi vâjâie-n urechi.

A fost vorba
Că n-ai să pleci
Până nu întorc
Ceasornicul
Şi nu potrivesc acele
La doisprezece fix.

E drept,
Nu hotărâsem dacă e miez de noapte
Sau jumătatea zilei.

Zarul a căzut pe întuneric
Nu se putea citi nimic
Pe vreuna din laturi.

Noroc că s-a oprit vântul
Şi te-am zărit printre stele.

Eşti tot frumoasă
Ca în rama ferestrei
De la un tren din câmpia
Care m-a tras în sus.

Pornise vertical
Şi aşa a mers
Fără să facă zgomot
Şi fără să observe careva

Că zburăm.

Pete în Soare


Bat clopotele-n deal,
Dar nu le răspunde ecoul,
Cum cerbul junghiat
Nu-şi poate anunţa turmă
Că l-a lovit trăsnetul.

Curg razele cu dulceaţă de miere,
Dulceaţă de sărut,
De uitare.

Vino, iubito,
Şi aminteşte-mi mirosul iasomiei.

Priveşte şi râzi.

Mărgăritare sunt lacrimile tale,
Creola.
Fericirea e pasărea care-ţi cântă
Pe umăr.

Să nu te miri când vezi
Pete în Soare,
Sunt doar mici reflexe ale ochilor tăi
De cărbuni.


Îţi arde pieptul,

Porumbo.

sâmbătă, 3 august 2013

Ce tânără eşti, nenuntito


Ce plete verzi ai, virgino,
Şi ce verde ţi-e faţa,
Dar nu trebuia să stai sub salcâmi
Nici ierbii să-i furi
Vreo nuanţă.

Tânără eşti,
Verzi îţi sunt paşii,
Urlă sănătatea în tine
Cum apele Dunării fac la cazane
Baie-n clăbuci.

Clăbuci, clăbuci!
Băteam apa Cilieniului în picioare
Spume să facă,
Viteaz să mă cred,
Pe mânză să-ncalec
Spre stele să zbor.

Toate s-au împlinit
Când te-am văzut
Ca pe Afrodita
În apele mării din Nord
(În vis, în vis,
Doar ştii ca la vise mă pricep
Şi nu la arat neputinţe).

Arat, arat!
Chiar şi asta am visat odată că fac
Umerii tăi, coarne de plug,
Rotile era patru genunchi.

Şi fierul,
Fierul de plug

Sabia care pătrunde. 

Ceartă cu Solomon


Pe vremuri existau stăpâni și robi
Și să nu-mi spuneți că e la fel și-acum
Solomon care era înțelept
Spunea și vorbe cu valoare de scrum.

Una era despre ce-a fost va mai fi
Dar n-a explicat că nu se poate
Să faci un cerc din colț de pătrat
Și nici să cârpești oglinzile sparte.

Și de ce-a ridicat temple străine
Doar ca să arate că deștept
Mare noroc a avut cu tătâne-său
Care s-a inchinat doar la cel drept.

Robii erau robi și stăpânii stăpâni
Romanii habar n-aveau se sunt huni
Răilor le se spunea la loc câine
Iar copiii știau de joarda de-aluni.

Mai încoace, până la mine-n odaie
Abia se știe ce-i jos și ce-i sus
Deșteptul e tratat de potaie
Iar prostul elogiat de Apus.

Noroc cu mine că  știu de la tata
O rugăciune și niște cuvinte
Și că de mă dor mațele

Nu mă voi vinde pe blidul de linte.