Pagini

sâmbătă, 25 februarie 2012

Nedumeriri (aproape existențiale)

Cui alunecă mereu un picior,
În groapă sau nu, e chiar șchiop.
Cine nu-și mișcă amândouă picioare
E olog.
Cel căruia nu tălpile îi sunt chemate
Spre centrul pământul
E cel mai rău și paralizat se cheamă.

Numai eu, Domnule,
Care încerc să-mi clarific
Cine sunt,
Mă uit la lumina intrată pe geam
Și,
Sănătos ca un taur,
Sprinten ca mânzul devenit cârlan,
Șiret ca vulpea flămândă,
Vesel ca pasărea dornică de cuib,
Stau pe acoperișul lumii
Și mă întreb
Cum sunt.

Dacă n-aș fi al tău,
Aș ști precis
Că sunt nucleul sec
Al firului de praf.

Niciun comentariu: