„...Sigur că am observat diferenţele între succesul înregistrat de o carte sau alta la public şi aprecierea criticilor. Un exemplu recent, şi cît se poate de elocvent, ni-l furnizează ultimele două volume de versuri ale lui Adrian Păunescu: „Viaţa mea e un roman” şi „Într-adevăr”, care s-au epuizat rapid, dar au avut un ecou critic, pe bună dreptate, destul de modest.
Aş aduce în discuţie şi un alt exemplu, cînd publicul a fost mai aproape de adevăr de astă dată, decît specialiştii (atît cît poate fi vorba de „specializare” în literatură). Este situaţia prozatorului Petre Anghel, ale cărui romane sociale - am să amintesc, pentru a mă încadra în cei cinci ani propuşi, Oaspeţii bâtrinului Catul (1984), Moştenitorul (1986) - au un succes garantat la cititori, semnul mai sigur fiind dispariţia imediată din librării. Dacă titlurile citate nu au ajuns cărţi „controversate”, de vină este mai degrabă miopia unor critici cu autoritate „de rubrică”, puţin dispuşi să accepte şi alte valori în afara scriitorilor anilor '60 sau a ultimilor veniţi, fără îndoială, merituoşi, din generaţia anilor '80.”
Paul Dugneanu
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu