Bateți din palme, popoare,
Bucurați-vă după cum vă e
Obiceiul,
Dați din picioare, fluturați pletele,
Jucați de-ale voastre
Sau de-ale sârbilor
(Merge și-un cazacioc,
Dar mai rar,
Că se aude în final oftatul:
Ah, rușii ăștia).
Domnul nu are nevoie de chiotele voastre,
Urechea lui e sensibilă
Și citește spusele nu după buze,
Ci chiar înainte de rostirea în gând
(Am primit eu daruri pe care nici nu le știam
Numi
Fiindcă fuseseră inventate anume
Pentru Măria Mea, Fiul Regelui).
Nu duceți grija neamurilor
Și nici a marilor continente,
Nu oamenii stăpânesc oceanele și uscatul,
Ci doar Domnul Dumnezeului nostru.
Nu ni se cere decât un cântec
Înțelept.
Nimic mai simplu:
Înțelepciunea vine tot de la El.
Mai stau o clipă
Smerit, pe genunchi
Și încep cântarea
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu