Pagini

luni, 20 februarie 2012

Meșterul și inginerul, după Levi-Strauss

Marile speranţe a lui Dickens, dar fără îndoială inspirată mai întîi de observarea „castelului" suburban al d-lui Wemmick, cu podul mobil în miniatură, cu tunul său care anunţă prin salve ora 9 şi cu stratul de salată şi castraveţi, graţie căruia ocupanţii ar putea susţine un asediu, la nevoie...
Comparaţia merită să fie aprofundată, căci ea permite să pătrundem mai bine în raporturile reale dintre cele două tipuri de cunoaştere ştiinţifică pe care le-am deosebit. Meşterul este capabil să execute un mare număr de lucrări variate; dar spre deosebire de inginer, el nu subordonează fiecare din aceste lucrări obţinerii unor materii prime şi a unor scule concepute şi procurate în conformitate cu proiectul său. Universul său instrumental este mărginit şi regula jocului este pentru el de a se descurca cu mijloace la îndemînă, adică cu o garnitură tot­deauna limitată de scule şi de materiale, care pe deasupra mai sînt şi eteroclite, deoarece compoziţia acestei garnituri nu are vreo legătură cu proiectul de moment, şi de altfel cu nici un pro­iect anumit, ci este rezultatul contingent al tuturor ocaziilor care s-au prezentat de a reînnoi sau îmbogăţi stocul sau de a-1 întreţine cu rămăşiţe ale construcţiilor şi dezafectărilor ante­rioare.”[1]


[1] Claude Levi-Strauss,   Gîndirea sălbatică. Totemismul azi, București, Editura Științifică, 1970


Niciun comentariu: