Cea de a treia influenţă primordială asupra schimbării sociale constă în factorii culturali, care includ efectele religiei, sistemele de comunicaţie şi de conducere. Religia poate fi o forţă conservatoare în viaţa socială, sau, dimpotrivă, una novatoare. Unele forme de credinţă şi practică religioasă au acţionat ca o frână în cadrul schimbării, subliniind înainte de orice nevoia de a adera la valorile şi ritualurile tradiţionale. Dar, aşa cum sublima Max Weber, convingerile religioase joacă adesea un rol mobilizator asupra presiunilor pentru schimbare socială.
O influenţă culturală
deosebit de importantă, care afectează caracterul şi ritmul schimbării, este
natura sistemelor de comunicare. Inventarea scrisului, de exemplu, a permis
păstrarea datelor în registre, făcând astfel posibilă sporirea controlul asupra
resurselor materiale şi dezvoltarea organizaţiilor de mari dimensiuni. În plus,
scrisul a modificat percepţia oamenilor în legătură cu relaţia dintre trecut,
prezent şi
viitor. Societăţile care cunosc scrierea păstrează o înregistrare a evenimentelor
trecute şi sunt conştiente de faptul că au o istorie. Înţelegerea istoriei
poate produce sentimentul mişcării sau direcţiei generale de evoluţie urmate de
o societate, pe care apoi oamenii s-o promoveze activ în continuare.
Sub eticheta generală de
factori culturali ar trebui să plasăm şi conducerea. Conducătorii
individuali au avut o influenţă imensă în istoria lumii. Nu trebuie decât să ne
gândim la marile figuri religioase (cum ar fi Iisus), conducătorii politici şi
militari (ca Iulius Caesar), sau la inovatorii din ştiinţă şi filosofie (precum
Isaac Newton) pentru a ne convinge că acesta este adevărul. Un conducător
capabil să urmărească o politică dinamică şi să genereze o mişcare în masă -
sau să modifice în mod radical modurile preexistente de gândire - poate
răsturna ordinea stabilită anterior.
Dar indivizii nu pot să
ajungă în poziţii de conducere şi să devină eficienţi, decât atunci când există
condiţiile favorabile. Adolf Hitler a putut accede la putere m Germania anilor
30, de exemplu, şi ca urmare a tensiunilor şi crizelor prin cari trecea ţara în
acea vreme. Dacă acele împrejurări nu ar fi existat, probabil că ar fi rămas
doar o figură obscură, în cadrul unei fracţiuni politice minore. Acelaşi lucru
s-a adeverit mai târziu în privinţa lui Mahatma Gandhi, celebrul lider pacifist
al Indiei din perioada de după cel de-al doilea război mondial. Gandhi a
obţinut independenţa ţării sale de sub tutela Marii Britanii, deoarece războiul
şi alte evenimente răscoliseră instituţiile coloniale existente la acea dată în
India.
Schimbarea în epoca modernă
Ce anume explică motivul
pentru care ultimele două secole, perioada modernităţii, au cunoscut o accelerare
atât de accentuată a vitezei schimbării sociale? Aceasta este o problemă
complexă, dar câţiva dintre factorii implicaţi pot fi identificaţi cu uşurinţă.
Nu este de mirare că îi putem categorisi, după unele linii similare, cu acei
factori care au influenţat schimbarea socială de-a lungul istoriei, cu
menţiunea că vom subsuma impactul mediului înconjurător fizic importanţei
generale a factorilor economici.[1]
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu