A încercat apoi Nifon, în acelaşi spirit orgolios şi dominator, să introducă în viaţa publică un fel de „papocezarism" într-o ţară unde autoritatea voievodului nu fusese niciodată îngrădită de intervenţia capului Bisericii. Picătura ce a umplut paharul, declarând deschis conflictul, a fost decizia lui Radu cel Mare de a-1 despărţi pe logofătul Bogdan de soţia legiuită spre a-1 însura cu o soră a sa. Manevră politică, evident, ce a stârnit însă reacţia prelatului intransigent. Transcriu - după Gavriil Protul - mustrarea lansată de Nifon (public, se pare), de o vehemenţă (cititorul va fi de acord) în stare să irite un cap încoronat:
Nu aşa, doamne, nu aşa. Ce te îndireptează după legea lui Dumnezeu şi pre tine şi pre boieri, ca nu cumva să porniţi şi să aduceţi mâniia lui Dumnezeu asupra voastră şi în ţara voastră; că văz că fără legile voastre curând va să se sloboază pre voi. Iară mie nimic nu-mi este de acestea ce-mi ziceţi voi, că puterea şi tăria mea este legea, ce fără de ruşine şi fără făţărie grăesc înnaintea mării tale şi boierilor tuturor. Că pre suru-ta, care o ai măritat după Bogdan fără lege, având el muere cu lege şi o au lăsat fără de nici o vină şi au luat pre soru-ta, el este curvariu şi soru-ta ca o prea curvă. Ce-i desparţi şi dă bărbatului muerea sa şi potoleşte mâniia lui Dumnezeu mai nainte până nu se porneşte pre voi.”
Dan Horia Mazilu, O istorie a blestemului
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu