„Semnificaţia primă a acestei cercetări este cea a unui act de credinţă faţă de destinul poeziei române de azi. O asemenea atitudine include şi ideea de demonstraţie a plurivalentei de talente, a cotei valorice înalte pe care o înregistrează multe dintre ele. Ţelul nostru a fost în consecinţă cel al încercuirii atente a zonelor celor mai caracteristice, prin-tr-o necesară dispută atît cu ceea ce am considerat inautenti-citate, cît şi cu confuziile critice însoţitoare.
Greşeala ne-înregimentării noastre în vreo grupare literară, imprudenţa unei înclinaţii către independenţă morală ne-au condus la polemicile pe care le-am crezut de cuviinţă, cu urmări ce ţin de inconfort, chiar dacă procedeul întrebuinţat a fost ironia discretă. „Critica — observă în acest sens Serge Doubrowsky — va consta în ceea ce se ascunde şi în racordarea a ceea ce se oferă cu ceea ce se sustrage..." Dinamismul unei literaturi în plină „ofensivă" presupune o sporire a exigenţelor, un cult al valorii care este singura cale responsabilă de abordare a productelor sale.
Nu cu improvizaţii (oricît de amabilă le-ar fi fost audienţa într-o împrejurare sau alta, din partea unui for amical sau al altuia) poate fi slujită cauza unei naţiuni, în planul său de manifestare estetică. Doar exersîn-du-ne cu onestitate opinia putem înscrie o contribuţie la mişcarea de apreciere sintetizatoare a literaturii noi.[1]
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu