Aș dormi, prințesă, cu fruntea la soare
Dar nu până când amețesc,
Nici ca Greuceanul legat
De băierile vremii.
Cum doarme bobul
Din vița de vie
În mijlocul verii
Și visează la bolte de pivniți,
La buzele fetelor
Ce vor călca pe stele
În timpul dansului nupțial.
Ce briliante de rouă,
Câte rubine rotunde ca lacrima
Călcau în picioare
Feciorele
Încă neatinse pe frunte
De sărutul năframei.
Și strigătul lor: baacuș, baacuș,
Păidar, păidar,
Liber la dar.
Cu un singur bob
Strivit de frunte
Vei fi sființită, prințesă.
Cineva va trezi zeul luminii.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu