Pagini

marți, 21 februarie 2012

Poemul inspirației


Întâi nu mai vezi
Și nu mai auzi,
Dar n-ai orbit,
Ochii se dau peste cap
Ca petalele morii de apă.

Capul vâjâie
Și nu ești interesat
De-i al tău
Sau Niagara și-a ieșit din minții
Și curge în propriu-i piept
Fără să inunde.

Apoi trece îngerul Domnului:
N-ar glas, miros,
Nu face zgomot, etcetera.

El este fiind,
Să nu faci prostia să întinzi mâna.
Nu se sperie, nu dispare.
El este în tine.

Dacă nu, așteaptă-l.

E singurul care cântă când vrea.
Să nu încerci să plângi tocmai atunci.

Pune urechea pe sânul mamei
Și ascultă
Cum se retrage viața
Încet, încet.

Încet, încet
Până ajunge la tine.

Niciun comentariu: