Tocmai mă gândeam să-ți scriu un poem
Despre dimineți și apusuri de soare
Despre îngerii care zboară, nu gem,
Și-au scăpat după prima cercare.
De primul obstacol trecusem și eu
Când nu m-am atins de fructul oprit
Dar m-ai convertit tu numindu-mă zeu
Comparându-mă-n doară cu marele brit.
Am râs cu gura până la urechi
Fiindcă oglinda-mi arăta altceva
Și cum pe la noi verzei nu-i spui curechi
Nici pe-un dovleac nu-l consideri halva.
N-am să uit niciodată cum m-ai privit
Îmi venea să intr-un pământ
Să mă pironesc pe cer într-un nit,
Să nu devin pleavă fugărită de vânt.
Ba ești, ba ești, ai strigat disperată
Te cunosc după ochi, chiar minți frumos;
Într-o clipă te-am văzut dezbrăcată
Și m-am prăbușit pe covor, înger stors.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu