„Trebuie să revin și chiar să insist și asupra unei alte situații de aceeași natură. A fost evocată și unterior. Dar, dupâ 1989 ea s-a revelat cu și mai multă brutalitate întreaga agresvitate și forță nocivă. Pentru toți cei ce aveam o minimă experienţă şi conştiinţă internaţionalii, realitatea era mai mult decât evidentă: lipsa de prestigiu a culturilor „mici", a culturii române în speţă, era - adesea - foarte umilitoare. De unde un complex specific de inferioritate, dublat de un sentiment de revoltă şi „nedreptate" profundă, iremediabilă şi irezolvabilă. El este vechi în cultura română .şi, detaliu nu lipsit de importanţă, specific tuturor intelectualilor care au început să aibă experienţa directă a străinătăţii, încă din secolul trecut, ca reper obiectiv şi inevitabil critic de comparaţie. „Soarta oamenilor de talent, în ţările mici, este amărâtă" observă D. Bolintineanu, încă în 1863, în ale sale Călătorii la românii din Macedonia... (însemnări făcute încă din 1858).”
Adrian Marino
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu