„...Mărturisesc că sînt contrariat în ignoranţa mea că aflu atît de tîrziu de prezenţa între noi a unui poet ignorat : Emil Botta, foarte aplaudat pe scenă... Credeam vag oarecum că d. Botta «scrie». Bănuiam că la o substanţă de interpretare teatrală ca a lui ar corespunde aceeaşi substanţă, aceeaşi argilă din care se pot plămădi, ca în ziua cea de a şasea, şi păpuşi de cortină şi jocuri de ceaţă în umbră. Dar substanţa asta ne cam păcăleşte: ici se întăreşte într-un relief şi dincolo curge. Piesa, la care am lucrat împreună ultimul timp, a avut cincizeci şi şase de repetiţii... L-am văzut pe Emil Botta precizînd exact cu timbrul sensul cuvîntului central şi înţelesul unei fraze cu arabesc, trăind cu inteligenţa, cu inima şi cu presimţirea gradele suitoare şi de scoborîş ale unei idei, pe care ştie să o desfacă şi deschidă ca un evantaliu, pe jumătate, pe sfert sau pe arcul întreg. El trăieşte, gîndind, mutînd minutarele interioare ale intenţiei, după bătaie. Un mare actor!"
Tudor Arghezi
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu