„Disconfortul în cultură a dobîndit o nouă calitate: se arată în haina unui cinism universal şi difuz. În faţa lui stă neputincioasă critica ideologică tradiţională. Ea nu poate descoperi modalitatea de a face să pătrundă lumina într-o conştiinţă cinică trează. Cinismul modern se recomandă ca fiind acea stare a conştiinţei care urmează ideologiilor naive şi emancipării lor. În el îşi găseşte cauza adevărată eclatanta epuizare a criticii ideologice. Ea a rămas mai naivă decît conştiinţa pe care voia să o demaşte; în brava ei raţionalitate, n-a participat la transformarea conştiinţei moderne într-un realism viclean şi proteic. Lista formelor falsei conştiinţe - minciună, eroare, ideologie - este incompletă; mentalitatea actuală constrînge la adăugarea unei a patra structuri: fenomenele cinice. Pentru a putea vorbi despre cinism, trebuie să încerci să pătrunzi în vechiul edificiu al criticii ideologice pe o uşă nouă.[1]
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu