Pagini

joi, 9 februarie 2012

Goga: Latinitatea strigă din tranşee


"Din zborul larg ce-mprejmuie pământul
Cobor la malul Dunării albastre,
Eu ce vă ştiu şi visul, şi cuvîntul,
Şi-s frate bun cu plîngerile voastre.
La mine-aveţi scăparea şi limanul
De-a pururea pe-a vremilor cărare,
Prin rostul meu vorbeaţi cu oceanul .

Voi, tulburate picături din mare...
Azi duhul meu fără popas vă cheamă,
Vă cere-a lumii nouă epopee,
Din mii de guri cu chiot de aramă
 Latinitatea strigă din tranşee.

Voi unde sunteţi, rîu cumplit de patimi ?
Urniţi-vă, nu-i vremea de-a mai plînge;
Nevolnicii răscumpără cu lacrimi,
Durerile cari se plătesc cu sînge



Acolo-n hora vijeliei crunte
E clocotul visării noastre sfinte !
Veniţi, români ! Porniţi-vă spre munte !
 V-arată drumul morţii din morminte.
Să nu uitaţi a veacurilor carte,
Veniți, veniţi !... Căci adevăr zic vouă :
Ori vă mutaţi hotarul mai departe,
Ori veţi muri cu trupul frânt în două !"

Niciun comentariu: