Inscripție pe poarta Basarabilor

Nu mai duc de mult

Drumurile la Roma, străine,

Tinerii merg cu ochii în pământ

Fără să mai caute ceva,

Au pierdut copilăria

Fără să mai știe cum arată.

Pereții bisericilor

Sunt pline de păienjeni,

Printre pânze nu mai lăcrămează nimeni,

Coșul milei e golit

De văduva care spală

Rufele preoților în altar.

În fiii pământului

Nu se mai deslușește tinerețea:

Nu seamănă oul de porumbel

Cu găoacea din care ies

Scorpionii.

Ah, zâmbetul fariseului

Care mă îngheață,

Minciuna vândută ca evanghelie,

Moneda care se rotogolește

În gaură de canal

Și țipă adolescenților

Să vină după ea.

Dacă n-ai exista tu,

Fecioara care așteaptă

Îngerul

Să-i spună

Pentru ce s-a născut,

Aș arunca în mormântul gol

Cheia de la porțile raiului.

Nu, numărul fiarei nu e nume de om,

E o cifră de plastic.

Privirea ta e singurul semn că va veni,

Totuși,

Din nou primăvara.