"În jud. Mehedinţi, tot din Muntenia, vrăjitoarea care are de gând să ia mana de la vite pleacă pe la două ore din noaptea Sf. Gheorghe din sat la câmp, mută, fără să scoaţâ un cuvânt din gură. Ajungând la câmp, unde ştie ea că are să vinâ copiii (cutăruia) cu vacile să le pască, îşi leagă de piciorul stâng un senic şi începe să umble prin iarbă până când se umple senicul de rouă, şi atunci rosteşte următorul descântec:
Plecai de dimineaţă
Pe rouă, pe ceaţă,
Pe rouă nepâscută,
Cu roua în picioare,
Cu ceaţa în spinare,
Cu senicul legat
La piciorul ăl stăng.
Ţur,
Pur
Lamine,
La Opriţa.
Ţure,
Pure
Că-1 strânsei cu senicul,
îl strânsei
Şi laptele-i adunai.
Nu luai roua pe senic,
Ci luai laptele (cutărei).
La ea apătos
Şi zeros,
Dar la mine untos.
La mine lapte gros
Şi la ea uscat.
După ce rosteşte aceste cuvinte, se întoarce iar mută acasă. Stăpânii vitelor, de frică să nu li se ia laptele de la vaci, se duc chiar ei înşişi cu ele la câmp să le pască pe la 10 ore seara, şi, după ce le satură, se întorc înapoi cu ele.”
Plecai de dimineaţă
Pe rouă, pe ceaţă,
Pe rouă nepâscută,
Cu roua în picioare,
Cu ceaţa în spinare,
Cu senicul legat
La piciorul ăl stăng.
Ţur,
Pur
Lamine,
La Opriţa.
Ţure,
Pure
Că-1 strânsei cu senicul,
îl strânsei
Şi laptele-i adunai.
Nu luai roua pe senic,
Ci luai laptele (cutărei).
La ea apătos
Şi zeros,
Dar la mine untos.
La mine lapte gros
Şi la ea uscat.
După ce rosteşte aceste cuvinte, se întoarce iar mută acasă. Stăpânii vitelor, de frică să nu li se ia laptele de la vaci, se duc chiar ei înşişi cu ele la câmp să le pască pe la 10 ore seara, şi, după ce le satură, se întorc înapoi cu ele.”
Simion Florea Marian, Mitologie românească
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu