„Pentru cine ştie să pătrundă în miezul fenomenelor este limpede că cel de-al IX-lea Congres al Partidului era pregătit şi vestit de permanenţele noastre istorice. Echivalentul lui în trecutul patriei (păstrînd proporţiile, fireşte)poate fi intrarea lui Mihai-Voievod în Alba Iulia sau Proclamaţia de la Pades a lui Tudor, pentru că toate înseamnă pași importanţi pe calea afirmării demnităţii naţionale." (Corneliu Vădim Tudor, Un Congres al Naţiunii, Mîndria de a fi tomâni, 1986, pag. 21). Congresul XII excită în Corneliu Vadira Tudor stilul religios smerit şi medieval: Nicolae Ceauşescu (Săptămîna, nr. 469,30.11.1979).
Acum, la prăznuirea acestei ierni bogate
În faţa ta, părinte, mă-nfăţișez și zic:
slăvite-ţi fie fiinţa și setea de dreptate
tu, ce te dărui ţării și nu îi ceri nimic.
Aș fi dorit, fireşte, să laud în tăcere
făptura ta turnată în bronz roman și dac —
dar epoca e aspră fi cugetul îmi cere
să ies din contemplare, să ard fi să nu tac...”
Apud Marian Popa, Istoria literaturii...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu