Jurgen Habermas este printre primii care teoretizează şi impune conceptul de spaţiu public. Ceea ce nu vrea să însemne că „spaţiul public” este invenţia sa. Acesta a apărut odată cu spaţiul privat, iar cel din urmă... de la începerea lumilor. Putem coborî până la origini, când din întreaga suprafaţă a pământului s-a delimitat grădina Edenului. Conceptul este într-o continuă evoluţie, aşa cum îi stă bine oricărei idei.
Şi cum este şi realitatea. Habermas reconsideră concepţia despre spaţiul public în cadrul studiilor sale, începute cu decenii în urmă, privitoare la teoria sistemelor şi, în particular, asupra pragmaticii comunicării. Curând, spaţiul public va deveni pentru el parte integrantă a unei perspective asupra acţiunii comunicative, înţeleasă ca negociere discursivă a normelor şi valorilor, fondată pe intersubiectivitate şi competenţă lingvistică şi culturală. Acţiunea comunicativă şi tipul de raţionalitate pe care se bazează sunt diferite de acţiunea strategică şi de raţionalitatea instrumentală şi ireductibile la aceasta.[1]
[1] Dahlgren, Peter, L’espace public et l’internet. In Television and the Public Sphere: Citizenship, Democracy and the Media. London
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu