Existau în țară mulțime de sate
Ocrotite de munți, întinse prin văi
Cu hrană-n păduri și bălți revărsate.
Întreabă pustiul unde sunt fiii tăi.
Întreabă pustiul unde sunt fiii tăi.
Nu mai sunt acum nici pământuri
Verzi ca pășunea presărată cu cai
Bătrânii la porți cocoșați sunt de gânduri
Cununați cu oftaturi și vai.
Cununați cu oftaturi și vai.
Stăpâni pe ogoare din vremea albită
Se credeau veșnici ca steaua polară,
Abia-și rostesc ura cu gura știrbită.
Pământu-i pârloagă după legi de afară.
Pământu-i pârloagă după legi de afară.
Mai are bătrânul o ramă-într-un loc
Semnată de-un rege numit Ferdinand
Şi scrie ca Ion al lui Gheorghe Boboc
A primit de la Ţară pământ și un grad.
A primit de la Ţară pământ și un grad.
Pe frontul în care şi-a lăsat un picior
Mult mai puțin decât Lie Ciobanu
Care-a lăsat la ruși și trup și-un fecior
De n-are cine să-i plângă amaru'.
De n-are cine să-i plângă amaru'.
Există la gurile Dunării o țară
Cu pământuri râvnite de vechii dușmani,
Amintește-ți, Doamne, că odinioară
Ai păstrat-o anume pentru vechi țărani.
Ai păstrat-o anume pentru vechi țărani.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu