De-a vîntului suflare îmbălsămată,
Prin munţi în nori şi prin pustii măreţe.
Cetăţi antice strălucind s-arată,
Şi albe par şi mitici — şi cu basme
Pierdute-n codri pare semănată.
Şi peşteri nalte s-adîncesc în munte,
Stînci de bazalt ţin bolţile-n coloane,
Se mişcă-ncet pădurea de pe frunte.
Izvoare curg din negrele icoane
D-idoli păgîni ce ca şi stîlpi se-nşiră
În depărtări adinci din caravan...”
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu