Din grele vremi de grea corvoadă,
De cînd urnită din noroi,
Spurcată pajură de pradă,
Te-ai pus stăpînă peste noi,
Din grele vremi demult s-alege
Pe urma ta acelaşi sfat:
Că-n cuibul tău fără de lege
Miroase-a moarte ş-a păcat.
Ca un blestem de cununie
Ne stă pierzarea ta-n pervaz
Şi gheara ta de veci ne scrie
Ruşinea vieţii pe obraz ,
Căci n-are iadul vreun balaur,
Mai rău şi mai înfometat,
Să ceară sînge-atît şi aur,
Cît bietul meu pămînt ţi-a dat.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu