Trepte spre cer

Un copil s-a lipit cu fața de zid

(Rece zid, înalt zid, alb zid)

Și nevăzând nimic

Pe fereastra prea înaltă pentru visul lui,

A venit fratele și i-a povestit

Ce se întâmplă înăuntru:

Ședeau oamenii la mese

Și răsfoiau cărți

(Mari cărți, vechi cărți, cucernice cărți).

Dă-mi mâna dreaptă, copilo,

Îți voi da stânga mea

Și o voi face treaptă.

După ce vei așeza primul pas

Ne vom desprinde de pământ.

Mai așează și pasul următor

Și nu privi în jos

(Suntem de mult deasupra munților).

Nu mai număra păsările

Care ne traversează zborul,

Sunt din ce în ce mai rare,

Ele nu au acces la aerul

Lipsit de ozon,

Doar noi trăim cu oxigenul

Iubirii.

Nu mai e nevoie să

Urci

(Aveam aripi de la început,

Dar nu am vrut să-ți spun)

De ce, de ce,

A întrebat puiul de vultur.

Ca să experimentezi singură

Fapta credinței,

I-a răspuns fulgerul.