Pagini

miercuri, 30 mai 2012

Un splendid poem


                                    „Unde se duc aceste sloiuri dintre care
unul sunt eu? E poate cel din urmă,
sau poate primul drum adevărat.
Câţi ani mi-au trebuit să-nvăţ
ceea ce n-aş fi vrut să ştiu niciodată ―
şi iată e târziu, şi pentru totdeauna
 albul e întinat şi o aureolă  pustie
începe să mă urmărească. Semne, semne...
Jumătate din mine a fost, jumătatea cealaltă
îşi aduce aminte. Prea repede,
iubite vânt de nord! Am fost student,
am fost poet de avangardă
şi jucător de basket ― totul
mereu mai demult.  Acum
dau sărutare anotimpurilor, şi-ncep să pierd,
şi visez un biograf robust
care scrie, scrie mereu
în limba lui necunoscută.”

A.E. Baconschi
                        (Anno aetatis suae XL, vol. Fluxul memoriei)

Niciun comentariu: