Bineînţeles că vă
place
primăvara,
că aşteptaţi să vi se vadă picioarele, penele,
poate vă şi descoperiţi unele părţi mai
sensibile,
paseri de munte ce sunteţi,
dar de ce nu cântaţi şi voi ca un cuc,
adecătelea ca mine,
se întreabă nevasta cucului
întinzând aripa să-şi acoperă ultimul pui.
Şi bineînţeles ca vă plac metaforele şi
comparaţiile
şi l-aţi găsit pe Domnul Cuc să-l tăvăliţi în
cuvinte,
dar tot la strigătul lui ia seamă urechea.
Şi el stă cuc
o săptămână, două, un an
până cucăie
şi pleacă
şi zboară
şi se duce
şi plânge
până ajunge în el.
In primăvara asta,
când tocmai te pregăteai să-ti alegi
decolteul,
să schimbi penele,
să-ţi alegi un cântec nou,
mai bine ai rămâne aşa :
am de gând să poposesc în tine.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu