Convieţuirea
dintre geţi şi greci nu putea rămâne fără urmări. Ovidiu spune că locuiau
împreună, iar sciţii (de pe ţărmul nordic al Marii Negre, deci mult
mai departe de cetăţile ridicate de ei pe pământul geţilor) ajunseseră un fel
de jumătate greci (mixhelenes). Concluzia istoricilor români este cât se poate
de logică: “Nu se putea deci ca strămoşii noştri, getii sau dacii, să nu fi
luat şi ei unele elemente de civilizaţie de la aceşti reprezentanti ai lumii
mediteraneene.” Influenţa grecească se vădeşte în imitarea monedelor macedonene,
precum şi în domeniul ceramicei.”[1] Resturi de asemenea vase s-au găsit la Fundeni
lângă Bucureşti, la Snagov, la Popeşti, pe Argeş şi în alte locuri - nu redau
numai motivele ornamentale ale originalelor din Delos şi Megara, dar şi motive
proprii, locale, ca, de pildă, spicul de grâu, roata stilizată într-un anumit
fel etc. Chiar în ceramica dacică obişnuită, lucrată la roată, cercetările mai
noi văd o influenţă a ceramicii cenuşii greceşti.”
[1] Constantin C.
Giurescu, Dinu C. Giurescu, Istoria
Românilor, vol. I., Bucureşti, Editura Ştiinţifică
şi Enciclopedică, 1075, p. 35.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu