Pagini

joi, 24 mai 2012

Corcirea omenească


„În istoria umanităţii există un fapt capital, de care trebue să ţinem seamă: corcirea omenească. Asistăm, încă din timpurile preisto­rice, la uriaşe migraţiuni de popoare şi, din epoca neolitică, la o extindere a relaţiunilor comerciale, care au avut desigur ca efect nenumărate încru­cişări între rase: „Sunt cincisprezece sau două­zeci de mii de ani, scrie abatele Breuil, de când ultimii reprezentanţi ai unei foarte vechi umani­tăţi sfârşeau de a se întinde la capătul occidental al lumii care este Europa; acest grup eteroclit de tipuri umane, care este confundat sub numele de Homo sapiens, era aproape tot atât de deosebit ca astăzi... Problema originii raselor trebuia, aşa­dar, să fie acum vreo douăzeci de mii de ani aproape   tot atât de încâlcită   ca astăzi". [1]  Ce să mai spunem de vârsta istorică, de uriaşa fră­mântare de elemente umane pe care o reprezintă invaziile, războaiele şi chiar extinderea relaţiu­nilor pacifice între popoare? In afară de aceasta, neputând defini rasa, aşa cum se cuvine, prin criterii somatice precise, noţiunea s'a extins înglobând în ea însuşiri psihice, morale şi chiar politice. Ce să spunem de acea definiţie a profesorului Gunther, potrivit căreia rasa ar fi o „combinaţie de caractere fizice şi morale", rasa nordică deosebindu-se mai ales prin ,,voinţă chibzuită", „dreptate cavalerească", „sinceritate", „eroismul cel mai pur", „însuşirile de şef" etc? Ce să spunem mai ales de această afirmaţie a d-lui Th. Fritsch că „însuşirile morale sunt cele mai sigure criterii rasiale", astfel că „toţi cei care simt şi gândesc în acelaşi mod, toţi cei care nutresc aceleaşi idealuri, trebue să fie înrudiţi din punct de vedere rasial"?
Nu numai că aici este o falsificare vădită a ideii de rasă. Dar este şi ceva în plus: dacă lucrurile stau astfel, dacă, aşa cum se recunoaşte dealtfel, orice popor este un amestec de rase, dacă, pe de altă parte, ceea ce se denumeşte astfel printr'un adevărat abuz, se defineşte printr'un ansamblu de caractere psihice, morale şi chiar sociale, elemen­tul biologic încetează să apară ca factor esenţial al evoluţiei sociale. Raportul se inversează: com­punerea etică a unui popor, la un moment dat, este rezultatul evenimentelor sociale, şi rasa este un produs al istoriei.”
Armand Cuvillier


[1] Armand Cuvillier, Introducere în sociologie, București, Editura de Stat, 1947, p. 150.


Niciun comentariu: