Poemul poemului

Apa a fost înaintea ta, poezie,

Ea s-a lăsat golită de pământ,

Și ei i s-a poruncit să nască

Întinderi dătătoare de viață.

Numai înțelepciunea dănțuia

Pe rotundul capului de uscat

Și se bucura de ce o să fie:

Oameni care vor cânta

Dragostea.

Meșterul când a născocit

Vâsla

Visase la pluta

Care-l va purta spre necunoscute

Tărâmuri.

Nu crede, iubito,

Legenda că la Penelopa s-a întors

Inventivul Ulisse,

Și că istețimea i-a fost de folos.

Steaua polară

I-a fost poezie.

În el s-a întors,

Regăsindu-și soția.

Și nu-ți face griji

Că nu știi numele câinelui

Care l-a lătrat cunoscându-l.

Poezie era numele lui.

Poezia a fost lucefărul serii.

Mamă primitoare

E sânul tău cu lapte, poezie.