Pagini

sâmbătă, 19 mai 2012

Ploaie de mai iubeşte-mă


Herghelii în goană
Tropăie pe acoperişul
Fostei case din lemn,
Ploaia nechează fericită –
Iapă în călduri,
Doar două zile va primi
Fecundarea norilor.

O mierlă
Cântă de parcă prin
Satul lor n-ar ploua,
Margareta firavă dansează
Împinsă încolo
Şi încoace
De stropi invizibili
Şi de cântecul meu
Murmurat.

Cucu nu şi-a găsit perechea,
O tot cheamă
Dar ea se preface că nu ştie
Limbi romanice.

Eu însumi
Nu mai ascult de nimeni,
Ploaia bacoviană îmi e străină
Cum străină îmi era
Şi profa care habar n-avea
Pentru cine am scris elegia
Cu fulgerul care despică adolescenţa.

Nu mai plouă
De mult în silabe romantice,
Negrii din america sudistă
Nu mai prelungesc vocalele
Doar bubuie în timpanele foştilor stăpâni.

Mi-am ascuns durerile
Într-o basma ruptă
Anume să le pierd pe drum.

Pici, pic, pic.
Am redevenit vesel.

Niciun comentariu: