Pagini

marți, 29 mai 2012

C. Brâncoveanu, O săptămână a patimilor


”Dinspre costişa mitropoliei, cobora îngândurat Vodă Constantin Brâncoveanu, Doamna Măria şi coconii: cei patru fii. Când să intre pe poarta palatului, portiţa de care am povestit, un cocoş negru speriat zbură jos şi se aşeză pe umărul domnitorului. Doamna Măria, pru­dentă şi atot ştiutoare, văzu în faptul acesta semnul unei nenorociri şi rugă Măritul Domn să plece la Târgovişte, cetate oricum mai ferită, mai aproape de graniţă. Dar Vodă Brâncoveanu, îndeobşte ascultător la sfaturile Doamnei, nesocoti povaţa . . .
Trei zile în urmă, Miercuri dimineaţa, Miercurea din săptămâna patimilor, Brâncoveanu era la curte, în sala mare a spătăriei, la sfat cu boierii, când fu anunţat că pe podul Beilâcului — calea lui Vodă Şerban — „imbro­horul" (trimisul padişahului) înaintează cu alai mare spre Curtea Domnească.
In tăcerea de ghiaţă a asistenţei, sub ochii măriţi de nelinişte ai lui Brâncoveanu, încet, tacticos, imbrohorul rosti:
- „Din voinţa şi puterea fără de margini a lui Allah şi a Padişahului, eşti mazâl!" Şi în aceiaşi clipă, ca o bjufniţă neagră, o năframă cenuşie se abătu pe umărul nefericitului domn, apoi cu un gest brutal im­brohorul îl împinse de pe jâlţul, domnesc . . .
Cuprins de groază, pradă unei cumplite frământări, Brâncoveanu strigă: „Boierilor, nu mă lăsaţii"
Tăcerea celor de faţă, privirile piezişe, îl făcură să înţeleagă; plecă capul şi în acea clipă Brâncoveanu pricepu zădărnicia zădărniciilor, înţelese târziu, dar în­ţelese totuşi că totul e zădărnicie ...” 
dr. I. Weinberg

Niciun comentariu: