Un gînd răzleţ îmi spune mie
Că-n umbră mai aşteapt-un val,
O mare volbură tîrzie,
Cu chiote de vijelie
Să-şi ducă clocotu-n Ardeal...
Atunci, în ziua dezlegării,
Pămmtul nostru abătut
Îl veţi găsi în largul zării
Şi-n toate unghiurile ţării
Atît de gol ş-atît de mut...
Dar morţii s-or porni să vie
Şi-n vesel, zîmbitor convoi,
Vă vor iubi cu frenezie,
C-aţi împlinit o datorie,
Nu pentru ei, ci pentru voi...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu