„Nu înţeleg problema
morţii fără problema naşterii. Cum voi supravieţui ? Dar cum am antevieţuit
? Căci am ante-vieţuit într-un fel, de vreme ce sînt.
Voi supravieţui aşa
cum am antevieţuit, cu plus-ul adus de viaţa mea. (Supravieţuim deci:
în conştiinţa şi realitatea familiei; într-ale cetăţii; într-ale umanului. Cu
uman cu tot, într-ale întregului.)
Eram un cod genetic?
Eram un mediu extern sortit să devină intern ? Eram o. concentrare ? O
răspîndire ?”
C. Noica
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu