Între oraşe,
se construiesc drumuri, Dacia fiind astfel legată de întregul imperiu, căci şi
pornind de aici drumurile trebuiau să ducă toate la Roma. Aceste drumuri sunt
bătute nu doar de băştinaşii daci şi de proaspeţii stăpâni romani, ci de
negustori din toată lumea am zice, fără să exagerăm, căci lumea însemna ce
stăpânea Imperiul, restul părea mort sau lipsit de importanţa, în afara
imperiului erau...leii. Se întâlneau negustori din întreaga peninsulă italică,
greci, sirieni, etiopieni.
Romanii au plăcut
întâi aristocraţilor, atraşi de civilizaţia latină cu mult deasupra celei
cunoscute de localnicii daci. Apoi au plăcut tinerilor, în toate timpurile cei
mai pregătiţi pentru schimbare. Ei imitau pe cei veniţi de la Roma şi se grăbeau,
conştient sau nu, să se confunde cu modelele. Romanii ofereau şcoli, aveau
dascăli de prestigiu, experienţă şi erau învingători. Spldaţii erau puternici,
umblaţi, am zice astăzi, şi dornici de aventuri. Cinstite să fi fost femeile
dace şi tot aveau ce să vadă! Iar tinerii care erau trimişi la Roma să înveţe
aveau ce povesti. Nu lipseau, evident, perspectivele: a fi ca romanii, a şti
limba lor, a le cunoaşte stilul însemna să ai perspective. Iar perspectivele
erau reale: stăpânii acordau privilegii, şi chiar cetăţenie. Ca să ne fie mai
uşor să înţelegem ce s-a întâmplat, să: ne imaginăm România cucerită
de Statele Unite Ale Americii şi puşcaşii marini împânzind ţara. E limpede că
am învăţa mai uşor limba engleză!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu