Cineva a promis
Că-i va râde în nas
Babei specializată
în cosit
De vinovate ori
nemurdare vieți
Și-o va întreba
unde-i vârful înțepător,
Unde-i tăiușul,
Unde-i botul de
fiară sălbatică.
Și tot cineva a
promis
Că va strânge lângă
el
Suflete pâlpăind de
lumină,
Credința cât un bob
De muștar,
Firul de atom
Din cel mai
neînsemnat tabel
Semnat de
Mendeleev, Mendel, Păcădel,
Băiețel, Mititel,
Dorinel, Scumpel.
Și a zis că ne va
chema din adânc
Pe nume
(Sunt sigur că mă
va striga prin diminutive,
Cum numai mama
născocea neauzite silabe combinate
Și cum chiar
prietenul meu Mircea Sandu, devenit Ciobanu,
Pastor de poeți și
poezie,
Diminua la
nesfârșit
Piatra.
Am avut (poate mai
am)
Un vis
În care o fecioară
Mă numea rege.
Cineva mi-a promis
Că într-o zi
Chiar și tristețea
Va fi conjugată la
perfectul compus
Cu negație-n față:
A dispărut
Ce a fost melancolie.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu