Pagini

marți, 15 mai 2012

Nevoia de slavă



Cum să păşesc înainte, domnule,
Înapoi sau în lături
Fără să ridic mai înainte
Fruntea spre cer.

Mi-e tare grumazul
Şi obosită mintea,
Picioarele se târâie
Ca mânul abia născut
Şi scăpat din placenta
Nesiguranţei,
Dar tot îmi îndrept şalele.

Aşa,
Acum totul e în regulă:
Văd norii cum desenează
Hrana săracului,
Cum caută să adape flămândele vite,
Cum prigoria caută
Hrana să-ţi laude viaţa.

Cucul e tocmai
Unde l-am lăsat aseară:
Nici aproape
Ca să mă plictisesc
Prin iluzia cunoaşterii,
Nici departe
Încât să obosesc
Desluşindu-i sensul.


Ies din multele tentaţii
Înclinând fruntea
Spre pământul
Născut de tine
Pentru mine.

Osana,
Fiul lui David.

Niciun comentariu: