Pagini

joi, 31 mai 2012

Marele savant Edgar Papu despre Cântarea Cântărilor


"În oricare din cadrele începutului, autoritatea familială primează asupra sentimentului.
Numai o dată cu faza ulterioară, de emancipare a conştiinţei indi viduale, această simţire, în toată accepţia ei profundă, a putut să se de/ volte nestînjenită şi să capete cele mai variate accente. Vom începe cu un prim important aspect liric, şi anume cu iubirea ca act de cunoaştere. In această categorie intră o bună parte din poezia erotică a vechiului Orient, unde proeminează Cîntarea Cîntărilor, una din marile capodopere ale genului.
Vederile privitoare la această celebră piesă lirică apar variabile şi contradictorii. Exegeza tradiţională identifică într-însa nu o veritabilă poemă de dragoste, ci numai o expresie simbolică a legăturii dintre om si Divinitate. Caracterul, însă, atît de carnal al dragostei pe care Cîntarea Cîntărilor o evocă, furnizează poziţiilor laice temeiuri de-a vedea în­tr-însa un imn adresat iubirii pămînteşti. Această din urmă poziţie, care în mod empiric pare mai verosimilă, face totuşi greşeala de-a se limita la rîndurile textului, fără să le acorde cu întregul context al Bibliei, unde se integrează marea poemă ; deoarece toate episoadele biblice cuprind un sens, nu şi-ar avea nici un rost rînduirea printre ele a „Cîntării", dacă ea ar fi doar un schimb de declaraţii între doi îndrăgostiţi. Problema se arată, deci, foarte complicată. Deoarece, însă, prin soluţionarea ci, se desluşeşte nu numai un singur caz izolat, ci întreaga categorie a liricii de dragoste ca act de cunoaştere, nu ne putem dispensa de o prealabilă discuţie."

Niciun comentariu: