Pagini

miercuri, 30 mai 2012

Doina bătrânului rapsod



Mi se pare mie, sau credeai
Că nu mai pot urca pe cai
Și  hățuri  n-o să pot  să țin
Că voi vărsa cupa de vin.

Am înțeles, din zâmbet șters
Că am probleme și la mers
Și că mai târâi câte-un pas,
Și n-am habar ce-i un pegas.

E drept la trântă mai preget
Că-s  ca  olteanul get-beget
Și cert cu bățul de alun
Și-abia apoi pocnesc  un pumn.

Cuțit n-am folosit nicicând
Căci preferam biciul din gând
Iar pe la pricini de moșie
Mă apucam de haiducie.

Tot ce-ai aflat e tânguire
Dinspre țiganii cu tingire
Sau născociri oarbe de huni,
O spun mai clar: sunt doar minciuni.

Dacă e cazul cu necazul
Dintr-un avânt am trecut iazul
Și când m-apucă pandalia
Rezolv orice cu poezia.

De nu mă crezi, dă-mi un cuvânt
Și doar s-apuc să-mi iau avânt,
De fluier, iute-apar doi cai
Cu care vom zbura pe plai. 

Niciun comentariu: