Potop se revarsă pe luncă seninul.
Să frigem
iar mielul hoţeşte, pelinul
Să-1 bem sub umbrare de frunze sub care
Lumină de
soare se cerne-n pahare.
Iubito, îmi adă ulciorul cu vin —
Din vremuri bătrîne cu basmul sabin,
Să-mi chemi în poiană la umbră de-arţari,
Cu regele mut, cei cinci căluşari.
Se-nşiră cu steagul; cu toţii deodată
Pornesc,
stînd pe loc, o fugă ciudată.
Piciorul lor, iute cum e căprioara,
Nu-1 prinde
nici naiul, nici dibla, nici vioara.
în alb, cinci mesteacăni se leagănă-n vînt.
Stă mortul lor rege întins pe pămînt
Şi-n juru-i se strîng şi iar se desfac
Cinci aripe albe de lebezi pe lac.
Acuma, spre seară, e jocul mai lesne.
Cu pene de soare din creştet la glezne,
Cinci flăcări lumina o scad şi p suie,
în umbră
strigînd-o pe vreo cărăruie.
E goală poiana, e gol şi paharul.
Azvîrle iar noaptea cu stelele zarul.
M-oi duce, m-oi pierde, ca jocul latin —
Iubito, îmi adă ulciorul cu vin.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu