Cântec de seară, de Eugenia Miulescu

Vine o vreme

Când vom plăti

Pentru fiecare iluzie,

Când eu şi cu tine vom fi izgoniţi

Ca nişte fiinţe pe care nu mai vrei să la ştii

Prin deşertul încins

Al nimicului.

Vom fi legaţi la ochi –

Şi ne vom căuta unii pe alţii

Şi ne vom sili să spunem

Că ne vedem

Alergând cu picioarele goale

În palate de marmoră –

Nu se ştie

Cine pe cine mănâncă de foame

Şi sătulul se preface

Că doarme.