În sfârşit, m-am
maturizat: îmi spun şi eu părerea despre o carte pe care n-am citit-o! Şi mă
întreb dacă nu ar fi bine să devin critic literar. Sau, şi mai bine, autor de
succes, fiindcă aud (citesc) din prezentarea oferită de editură că Codul lui Da
Vinci (aş putea evita cacofonia, dar nu vreau!) “este una dintre acele cărţi pe care toţi
autorii doresc să le scrie şi toţi editorii să le publice.” Reţeta este la
îndemâna oricui, asta s-ar putea să fie adevărat: îţi alegi un nume cunoscut,
de care a auzit orice coafeză din orice ţară. Apoi însăilezi o intrigă
poliţistă, care să prindă la toţi cei care nu au timp să întârzie pe pagină şi
aşteaptă cu saliva pe buze sau pe barbă să treacă la pagina următoare. Plimbi
personajul prin oraşe mari şi ţinuturi exotice la care au visat toţi
sedentarii. Puţin amor, cât să-ţi vină chef să umbli noaptea pe filmele cu xxx.
Şi mister, cât să-şi pună omul întrebarea “o fi sau n-o fi”, după care să-şi
răspundă: “trebuie să fie, că dacă n-ar fi nu s-ar povesti”! Şi cred că mai
trebuie să-i dai şi intelectualului partea leului, adică să laşi impresia că
te-ai documentat, ai posibilitatea să faci aluzii culturale şi să transcrii un
citat.
Doamnelor, domnişoarelor şi
domnilor, Codul lui Da Vinci este ceva care nu se există! Nu este un roman, în
ciuda succesului celor câteva sute de pagini adunate între nişte coperte care
îi dau formă de carte. Nu avem de-a face cu un roman, ci cu o fabrică de bani
falşi.
De unde ştiu, din moment ce n-am
citit nici un rând din acest hocus-pocus ? Din ce-am citit, de-a lungul
unei vieţi, despre literatură. Şi despre religie. Şi despre creştinism. Şi
despre viaţa artiştilor.
Aud că în această strânsătură de foi
a lui Dănuţ Maroniu este vorba despre Iisus Hristos, care n-ar fi cum ştiu
creştinii de pretutindeni şi de veacuri, ci altceva. Că Iisus nu e chiar Iisus.
Şi m-am lămurit : Shakespeare nu este autor pieselor de teatru cunoscute,
ci i-a subtilizat manuscrisele soacră-sei ; Platon era
surdo-mut, Mahomed era femeie, Napoleon Bonaparte era cal, iar Cleopatra
o slujnică din Maramureş.
Citiţi şi brodaţi pe seama codului
lui Da Vinci de Dan Brown ! Veţi dormi liniştiţi apoi, dar veţi trăi
într-o mare confuzie. Fiindcă Iisus sau este fiul lui Dumnezeu sau nu este
nimic. Adică ar fi un fel de copil din flori al unuia care şi-a propus să facă orice şi să ajungă cunoscut. Dar eu îmi
amintesc de mulţi şarlatani care au vrut să devină celebri cu orice preţ. Şi
poate au şi ajuns, dar eu le-am uitat numele.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu