Unde e porumba aceea

Unde sunt cei care au plecat

Întreba un poet

Cu degetele strivite

De ușa unei odăi strivite

Dintr-un oraș strivit

Al unei țări strivite

În mijlocul unui continent

Iateric.

Am doar bănuieli, Domnule,

Nici tu nu ai vrut să spui mai multe.

Un loc pregătit

Ai promis

Și merg în ritmul firii spre el.

Mai zboară porumba

Cu pene albe, Domnule,

Cu ramura la subțioară

Și cu textul sub aripă.

Nu știu unde sunt

Cei născuți

Din pământ

Și acoperiți.

Dar nu am habar nici

Unde sunt cei care zic că sunt.