În secolul XIX, termenul de cultură a fost utilizat frecvent ca sinonim pentru civilizaţia occidentală. Antropologistul britanic Sir Edward B. Taylor a popularizat ideea că toate popoarele trec prin etape de dezvoltare, începând cu “sălbăticie”, avansând la “barbarie”, şi culminând în vest cu “ civilizaţie”. Este uşor de văzut că o astfel de definiţie presupune că aceste culturi occidentale erau considerate superioare. Ambele culturi occidentale, începând cu Grecia Antică şi culturile din Est, mai ales China imperială, au crezut că propriul lor stil de viaţă este superior.
Studiul mai multor culturi fără a impune credinţa că, cultura Vestică era scopul final, a fost greu de dezvoltat. Culturile nu respectă graniţele politice. Oraşe frontieră cum ar fi Juárez, El Paso, Tijuana, şi San Diego pot dezvolta culturi că într-un anume fel nu sunt ca în Mexic sau Statele Unite.
În acest text, cultura se referă la următoarele:
1. O comunitate sau populaţie suficient de mare pentru a se auto-sustine, care este suficient de mare pentru a produce noi generaţii de membri, fără a se baza pe oamenii din afară.
2. Totalitatea concepţiilor acelui grup, experienţelor, modelelor de comportament si conceptelor, valorilor, precum şi ipotezelor despre viaţa care îndruma comportamentul şi cum evoluează acestea în contact cu alte culturi. Hofstede (1994) a clasificat aceste elemente de cultură în patru categorii: simboluri, ritualuri, valori, şi eroi. Simbolurile se referă la limbajul verbal si nonverbal. Ritualurile sunt activităţile sociale colective esenţiale în cadrul unei culturi.. Valorile sunt sentimentele care nu sunt deschise pentru a fi discutate în cadrul unei culturi despre ceea ce este un lucru bun sau rău, frumos sau urât, normal sau anormal, care sunt prezente în majoritatea membrilor unei culturi sau, cel puţin, la cei care ocupă poziţii centrale. Eroii sunt oameni reali sau imaginari care servesc ca modele de comportament în cadrul unei culturi. Eroii unei culturi sunt descrişi în miturile culturii, care pot fi subiectul unor romane şi altor forme de literatura (Rushing & Frentz, 1978). Janice Hocker Rushing (1983) a susţinut, de exemplu, că un mit de durată în cultura Statelor Unite
văzut în filme, este furtunosul cowboy individualist în Vest-ul American.
3. Un proces de transmitere socială a acestor gânduri şi comportamente învăţate de la naştere în familie şi şcoli pe parcursul generaţiilor.
4. Membrii care se identifică în mod conştient cu grupul în cauză, descrise de Collier şi Thomas (1988) ca identitate culturală, sau cu identificarea şi acceptarea percepută într-un grup care are o partajare a unui sistem de simboluri şi sensuri, precum şi normele de conduită.” [1]
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu